Calator in Romania. Muzeul Satului Valcean

Ca in fiecare an, Pastele il petrecem acasa la parinti, si daca pana acum cativa ani incepeam pegatirile cu ceva zile inainte, anul asta am fost mai relaxate. Atat de relaxate incat atunci cand ne-am dus la Valcea sa cumparam toate ce ne trebuie pentru prajituri si mancaruri, am dat o fuga si pana la Muzeul Satului Valcean. Cu mama din dotare pe post de fotograf (fie ca vrea, fie ca nu vrea), am stat mai putin de o ora pentru ca teoretic venisem cu alta treaba si cumparaturile nu aveau sa se faca singure. V-am mai povestitpe blog despre Muzeul Satului din Bucuresti si Muzeul Satului din Sibiu, muzee ce ne-au placut foarte mult, asa ca acum a venit randul si Muzeului Valcean.

Muzeul Satului Valcean se intinde pe 8 hectare si a fost infiintat in 1969 si deschis publicului in 1974, menit sa aiba imaginea unei asezari rurale traditionale, cu toate institutiile sale social-culturale. Chiar daca am copilarit relativ aproape, spre rusinea nostra, nu am vizitat niciodata Muzeul Satului Valcean. Cand am ajuns la Muzeu nu am gasit decat vreo 3 masini parcate (bine eram si in mijlocul Saptamanii Mari), speram ca in restul timplui e ceva mai vizitat. Dupa cum ii spune si numele, aici o sa gasiti numai case din judetul Valcea. Dar asta nu inseamna ca o sa vedeti casute identice. Nu, avem zone de deal, zone de munte, cu arhitectura total diferita. Pe dinafara unele case arata atat de noi si te duc cu gandul la o constructie din zilele noastre, dar apoi te apropii de placuta si iti dai seama ca e de undeva de la 1890. Ni s-a intamplat chestia asta cu cateva case. Credeam ca sunt mai de prin vremurile noastre, dar de fapt aveau peste 100 de ani.

In prezent, Muzeul Satului Valcean se imparte in 4 sectoare:

Sectorul Gospodarie, cu 42 de case la care au fost aduse si anexe (patule, magazii, fanare, cotete);
Sectorul Social-Cultural ce cuprinde o scoala, o biserica de lemn de la 1785 si un han;
Sectorul Mestesuguri – tehnici populare: ateliere de olarit, de dulgherie-tamparie, de fierarie sau de prelucrare a parului de capra;
Sectorul constructiilor specializate: troite de drum, fantani de hotar, stupine de albine, o stana, foisoare de paza.

De departe, zona noastra preferata de la Muzeul Satului Valcean a fost cea social-culturala. Primul lucru care iti atrage atentia e scoala primara rurala. E o constructie de la inceputul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, adusa din satul Sirineasa. Intr-o incapere gasiti o expozitie de ceramica de Horezu, iar cealalta este amenajata exact ca o sala de clasa de pe vremuri. Gasiti aici calimare cu cernela, abecedare vechi, table de scris cu un sistem interesant. De cum am intrat mama ne-a spus ca ea nu apucat lucrurile astea, sunt mai degraba de pe vremea bunicii, asa ca ne-a surprins cat de bine au fost pastrate. Am intrat si in cancelarie, o incapere micuta ce acum are rol de “receptie” si locul de unde iti iei biletul (5 lei/persoana). O sa gasiti aici cateva carti de citire, geografie, cat si putin din istoria vremurilor. Noua ne-a placut tare mult.

Dupa ce am vizitat scoala, am ajuns la han. Hanul Bogdan de la Malaia, un han de la sfarsitul secolului al XIX-lea din satul Saliste, comuna Malaia. Am fost iarasi impresionate de cat de bine au fost pastrate unele exponate. Sticle vechi de vin din podgoriile Dragasaniului, un patefon vechi si tot felul de obiecte de ceramica.

Chiar daca sunt destul de multe gospodarii la Muzeul Satului Valcean, deocamdata doar doua se pot vizita. Un bunic ii arata si explica nepotului exponate, dar noi de cum am intrat pe usa, gandul ne-a zburat imediat la casa veche a bunicii. Ne-am uitat in fiecare coltisor sa vedem daca putem identifica obiecte pe care si bunica le avea sau inca le mai are in casa. Din cand in cand exclamam “Aaaaaa….are si mamaia din asta!”. Crescand in judetul Valcea, suntem destul de familiarizate cu arhitectura si decorul traditional, asa ca am inceput sa facem o comparatie cu casa bunicii: dulapior din asta are, soba la fel, perne cusute la fel, iar unde ne impotmoleam, venea mama cu detalii si amintiri. A fost chiar fun toata experienta incat ne-a facut sa ne gandim serios la faptul ca am putea dona casa bunicii la Muzeul Satului Valcean tinand cont ca are mai bine de 100 de ani.

Ne-am mai plimbat prin muzeu, am descoperit si o cula in jurul careia s-a ridicat Muzeul Satului Valcean, am dat si de stupii de albine, dar nu am indraznit sa ne apropiem prea mult, am gasit si niste caluti la pascut, ce mai, parca ne plimbam pe ulitele unui sat de altadata. Promitem ca data viitoare o sa venim special sa vizitam Muzeul Satului Valcean si sa-i alocam destul timp incat sa-l vizitam pe tot. Dar chiar si asa, ne-a placut tare mult si-l recomandam cu mare drag.